Procesul de producere a N-hexanului
Cea mai mare parte a producției de hexan străin folosește procese de adsorbție prin sită moleculară, cum ar fi Richfielcd (Richfield) și Watson (Watson) în Statele Unite, folosind rafinat reconstituit ca materie primă, prin reciclarea a două sau mai multe paturi pentru adsorbție. Presă desorbția pentru a produce n-hexan.
Majoritatea producătorilor autohtoni de hexan utilizează procesul de distilare prin hidrogenare, care este împărțit în două tipuri:

Mai întâi, hidrogenare, apoi rectificare.

Cunoscută și sub numele de prehidrogenare, materia primă este încălzită prin schimb de căldură, atinge temperatura de reacție, intră în reactorul de hidrogenare, reacția de desulfurare și dearomatizare sub acțiunea catalizatorului, uleiul de solvent și amestecul de hidrogen intră în rezervorul de separare pentru separare , recuperarea hidrogenului, ulei de solvent în turnul de fracţionare Tăiat în produse finite. În general, după hidrogenarea materiilor prime, acesta este încă fracționat și tăiat în n-hexan și alte tipuri diferite de ulei de solvent. Avantajul este că toate materiile prime sunt dearomatizate și epuizate, utilizând pe deplin fiecare produs. Dezavantajul este ca investitia este mare, iar consumul de material este mare.

În al doilea rând, rectificarea apoi hidrogenarea.

Denumită și post-hidrogenare, în cazul n-hexanului, materia primă este mai întâi tăiată în hexanul brut din intervalul de distilare 66-69, puritatea hexanului brut este mult îmbunătățită și, deoarece gruparea fenil este conținut în n-hexan, hexanul în hexanul brut. Conținutul este, de asemenea, mult crescut și apoi este supus desulfurării cu hidrodebenzen pentru a produce n-hexan de înaltă calitate. Avantajul este ca investitia este mica, iar consumul de material este mic. Dezavantajul este că porţiunea nehidrogenată nu este utilizată eficient.